’bout my friends

So I just found an old post I shared on Facebook (for some time now, Facebook does this great thing of reminding you what stuff you used to post on your timeline some years ago). It said “Having those weird conversations with your friend and thinking if anyone heard us, we would be put in a mental hospital”. 

More

Advertisements

Anunţ publicitar

Am 1000 de minute în reţea, 100 de minute naţionale şi internaţionale*, 1000 de SMS-uri în reţea şi… probabil şi ceva mega de net mobil. Nu le folosesc niciodată pe toate. Avem cu toţii telefoane deştepte (uneori, mai deştepte decât noi înşine), avem considerabil mai multe mijloace de comunicare decât existau acum 20 de ani, avem baterie, şi semnal, şi credit, şi gratuităţi, şi timp. Dar nu mai avem comunicare.
Un status pe net (nici măcar nu contează dacă e Facebook, Skype, Yahoo!Messenger, Hi5, LinkedIn sau altă trăznaie) este felul în care afli că soră-ta a terminat facultatea, o poză publicată online e felul în care afli că cea mai bună prietenă se mărită, într-un grup sau într-o notificare sau într-un alt status se va scrie că va avea loc o petrecere a burlăciţelor, că X s-a tăiat, că Y are o relaţie nouă, că ţi-ai schimbat locul de muncă, oraşul în care locuieşti, că ai făcut schimbare de sex sau că ai vrea, că ai câine, că locuieşti din nou cu mamă-ta, că Luna e mai departe de Pământ, că ai murit.
Nu. Informaţiile importante nu ar trebui livrate aşa. Informaţiile importante despre cum decurge viaţa TA nu ar trebui împrăştiate în online, ci comunicate prin viu grai mâinii ăleia de oameni pe care îi îndrăgeşti şi care şi ei, la rândul lor, sunt interesaţi de ce se întâmplă cu tine.
Nu mai vreau să aflu despre prietenii mei dintr-un anunţ publicitar.
Restul… este spus de băiatul ăsta aici:

Despre Facebook şi demoni personali

Dintre prietenii mei, cred că am fost ultima care şi-a construit un cont de Facebook. Apoi, am creat unul fals a cărui parolă am uitat-o ulterior. Acum, am în continuare contul personal. Nimic mai simplu până aici.

Lucrurile încep să se complice acolo unde este linia aceea foarte discretă dintre ce trebuie să publici şi ce nu trebuie să publici, unde vrei să ţi se dea „tag”, în câte comunităţi vrei să intri, câte informaţii personale împărtăşeşti şi aşa mai departe. 

More