Anunţ publicitar

Am 1000 de minute în reţea, 100 de minute naţionale şi internaţionale*, 1000 de SMS-uri în reţea şi… probabil şi ceva mega de net mobil. Nu le folosesc niciodată pe toate. Avem cu toţii telefoane deştepte (uneori, mai deştepte decât noi înşine), avem considerabil mai multe mijloace de comunicare decât existau acum 20 de ani, avem baterie, şi semnal, şi credit, şi gratuităţi, şi timp. Dar nu mai avem comunicare.
Un status pe net (nici măcar nu contează dacă e Facebook, Skype, Yahoo!Messenger, Hi5, LinkedIn sau altă trăznaie) este felul în care afli că soră-ta a terminat facultatea, o poză publicată online e felul în care afli că cea mai bună prietenă se mărită, într-un grup sau într-o notificare sau într-un alt status se va scrie că va avea loc o petrecere a burlăciţelor, că X s-a tăiat, că Y are o relaţie nouă, că ţi-ai schimbat locul de muncă, oraşul în care locuieşti, că ai făcut schimbare de sex sau că ai vrea, că ai câine, că locuieşti din nou cu mamă-ta, că Luna e mai departe de Pământ, că ai murit.
Nu. Informaţiile importante nu ar trebui livrate aşa. Informaţiile importante despre cum decurge viaţa TA nu ar trebui împrăştiate în online, ci comunicate prin viu grai mâinii ăleia de oameni pe care îi îndrăgeşti şi care şi ei, la rândul lor, sunt interesaţi de ce se întâmplă cu tine.
Nu mai vreau să aflu despre prietenii mei dintr-un anunţ publicitar.
Restul… este spus de băiatul ăsta aici:

Advertisements

Portret de familie

Azi e august. *pauză*
Stau aici, în vârful patului şi ascult picăturile de apă ce se izbesc pline de patos de tabla de dincolo de geam. Mie mi-e bine, mi-e cald, căci stau învelită. Braţele mi-au îngheţat, însă, căci sunt afară din păturică – deci în casă e rece. 

More

Cu ea in spate

Nota: in acest material exista multe abateri de la gramatica si ortografia limbii romane; toate sunt constiente si intentionate; citeste-le ca atare. Lectura placuta!

More

Bucureştiule, …

Bucureştiule, pe cât te urăsc, pe atât îmi eşti de drag! Poate sună pe de-andoaselea, dar de obicei percepţiile despre ceva sau cineva nu sunt unidimensionale, ci sunt aşa, cu dusă şi cu întoarsă.  

viitor-posibil-by-Bast

More

Aiamam

Am un măr. Ana are mere. Eu am doar un măr. E roşu şi-mi şade pe birou cam de-o săptămână. Da, normal că a-nceput de ceva vreme să se pălească. Măcar n-are bube.

L-am luat între palme şi cu degetul mare i-am împins coaja înainte. S-a boţit ca o piele de bătrân. Ca pielea de pe mâinile lu’ mamaia. După o vreme, pielea nu mai poate reveni la forma iniţială, nu se mai boţeşte în valuri, ci în riduri şi cojiţe. Aproape că ai putea număra celulele care s-au supărat una pe cealaltă şi nu mai vor să se lege între ele pentru a lăsa pielea să fie fină şi elastică.

More

Iubeşte-mă şi gata!

Iubeşte-mă ca pe Lună. Adică aşa cum iubeşti Luna. Iubeşte-mă inconştient şi dă-ţi seama cât sunt de frumoasă tocmai atunci când lipsesc. Iubeşte-mă fără să îţi cer sau să îţi impun, ci pentru că altcumva nu ai încotro. 

More

Dragă Micuţă,

yoÎţi scriu azi, când tu ai început să te ascunzi şi să mă laşi să fiu om mare în lipsa reperului tău. Aş vrea să pot să îţi spun toate astea la timp, dar ţi le scriu şi sper că vor ajunge la timp la tine… La timp pentru a te putea readuce în conştiinţa mea şi a putea fi din nou plină de energie ca tine, să pot vedea din nou toţi oamenii la fel de prietenoşi pe cât îi vedeai tu. La timp ca să nu te ofileşti de tot sufocată de cenuşiul oraşelor prin care treci şi de negura oamenilor mari, la fel de cenuşii ca asfaltul pe care îl calcă zilnic în picioare…

More

Previous Older Entries Next Newer Entries