Cariocă

Mereu mi-a fost frică de greşeli, la fel cum mi-a fost frică să mă lovesc. Deşi nu am căzut din copaci, nu m-au muşcat câini şi nu m-au bătut copiii în curtea şcolii, dintotdeanua mi-a fost frică de bube – bube pe corp, bube pe minte, bube pe amintiri. 

Teama însă, nu m-a scutit de alte răutăţi. De ce să scap tocmai eu, când asta e firea şi soarta omului? Fiecare îşi are bagajul de bucurii şi de tristeţi pe care trebuie să le culeagă şi să le poarte cu sine. Binecuvântarea Alzheimer-ului vine tocmai târziu, când deja cocoaşa te doare prea rău de la cărat, iar binecuvântarea aceea are preţul său, căci odată cu amintirile dureroase pleacă şi cele care te fac să îţi doreşti să continui să mai stai pe-aproape.

Mi-e frică să încep să desenez portrete, ca nu cumva să le greşesc, de parcă o linie de creion pusă prost ar pune un rid ireversibil pe chipul omului pe care încerc să-l zugrăvesc. Mi-e frică să pun tuşe şi umbre, ca nu cumva umbrele mele de cărbune să se aştearnă pe sufletul celui desenat. Şi uite aşa mâna mea tremură şi după ce trasez două linii devin nesigură şi schimb desenul în orice altceva decât aş fi vrut iniţial să fie. Nu sunt un desenator bun.

Într-o zi, totuşi, mi-am luat inima în dinţi şi, în 5 minute, am creat un chip cu carioca. Carioca… ştim bine, nu se mai duce cu radiera. Iar dacă o acoperi cu palma, când ridici mâna nu se duce. Dacă ceva este greşit rămâne acolo, pe pielea albă răs-procesată din copac.

Rezultatul este alături: un profil incorect, incomplet, alb, dar cu elementele esenţiale pe dânsul. Ferească sfântul ca cineva mai priceput să se apuce să deseneze această figură “din faţă”, căci ar fi o mare caricatură. Ştiu. Şi, totuşi, privind-o, am impresia că are o privire caldă care spune “şi ce dacă greşeşti? priveşte mereu înainte, că relele se dreg de la sine.”

Perfecţiunea nu există. Ştiu. Teama de a nu greşi, însă, revine de fiecare dată când pun creionul în mână, chiar dacă ştiu că pot şterge cu guma. Dar dacă şterg prea mult? Dacă, atunci când încerc să rectific, iese o prostie chiar mai mare?

Nu-i nimic. Priveşte înainte…

12651053_967892453276139_6515186236163696729_n

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: