Portret de familie

Azi e august. *pauză*
Stau aici, în vârful patului şi ascult picăturile de apă ce se izbesc pline de patos de tabla de dincolo de geam. Mie mi-e bine, mi-e cald, căci stau învelită. Braţele mi-au îngheţat, însă, căci sunt afară din păturică – deci în casă e rece. 

Ca tabloul ăsta să fie complet şi verosimil, ar trebui ca azi să fie cel puţin noiembrie, iar în bucătărie, cu becul aprins (căci nu suporta casele întunecate), să fie tata, care să facă ceai de izmă din buruienile culese din grădina bunicii. Slăbuţ, tuns scurt, în pantaloni scurţi şi un maiou lălâi, ca un pierde vară, schiţând paşi de dans pe o melodia ce se aude numai în capul lui şi pe care nu o fredonează ca să nu îşi trezească fetele. Aşa trebuia să fie, ca tabloul să fie complet.
Mama probabil că ar căuta ceva în cămară, îmbrăcată în capotul ei cu flori lila şi frunze mari, verzi. Poate chiar un borcan de gem de prune pe care să îl mâncăm în dimineaţa asta cu pâine prăjită pe peticul de fontă pus pe un ochi al aragazului pentru a imita plita. Ea e mai friguroasă, poartă mâneci lungi. Are părul ondulat, proaspăt spălat şi pufos.
Eu sunt în dormitorul mare, în patul cel vechi, cu arcuri rebele şi cu “lada patului” tapisată cu ochiuri roşii şi crem pe care le desenam odinioară cu degetul, urmărindu-le conturul, până adormeam.
Sor-mea şi sor-mea vor dormi puţin mai mult decât mine, în canapeaua extensibilă din dormitorul mic. Paralele cu fereastra, în cearşafurile albe cu model cu roz ce înfăţişează păzitoare de turmă cu rochii bufante şi umbreluţe. Acum stau într-o canapea cu acelaşi sistem de deschidere, pe care o înjur la fel de mult pe cât o înjurau ele pe a lor când se desface şi când se strânge canapeaua. Numai că acum nu mai lasă nimeni farfuria în care aseară a mâncat cartofi prăjiţi sub canapea.
Uşa de la sufragerie este închisă, ca să nu se ducă acolo fumul care se face când prăjim pâinea. sufrageria este camera bună, unde totul este lustruit şi curăţel, unde totul miroase a soluţii de curăţat şi unde vom sta cu toţii diseară, storciţi în aceeaşi canapea, acoperiţi de aceeaşi pătură, ca să ne uităm la un film pe ProTV sau Antena. Probabil ProTV.
Iaca. Ăsta e portretul meu de familie.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: