Bucureştiule, …

Bucureştiule, pe cât te urăsc, pe atât îmi eşti de drag! Poate sună pe de-andoaselea, dar de obicei percepţiile despre ceva sau cineva nu sunt unidimensionale, ci sunt aşa, cu dusă şi cu întoarsă.  

viitor-posibil-by-Bast

Te urăsc pentru nenumăratele gropi pe care le ai, de parcă ai fi avut vărsat de vânt în copilărie… Sau poate chiar ai avut! Un vărsat de vânt care îşi găseşte explicaţii istorice şi etnice şi compartamentale… un vărsat de oameni, de fapt, care nu te-au îngrijit şi nu te-au iubit la timp, ci te dărâmă cărămidă cu cărămidă, nu te peticesc cu simţ de răspundere, te umplu de ambalaje, de gume deja mestecate, de funduri de ţigări din care trag de câte zece ori cu nesaţ, apoi le azvârlă să te pişte, să te usture, să te umple de cenuşă.

Nu este vina ta, e vina oamenilor. Asta e cu marile oraşe: cresc frumos, apoi, de neunde, iau vărsat de oameni! Şi, în timp, rămân numai cu bube.

Ai atât de multe goluri, încât nu te pot cutreiera în voie nici pe trotuar, nici pe şosea. Iar când te plouă… este totul o mare mlaştină. Aş vrea să ştiu că nu-mi scrântesc nici pasul meu de domnişoară, şi nici nu calc în gol atunci când mă plimb cu ochii închişi. Aş vrea să ştiu că eşti drept şi semeţ, tu, Bucureştiule!…

Şi-mi eşti şi drag. Îmi eşti drag pentru oamenii pe care mi i-ai dăruit. Nu sunt mulţi, dar sunt buni. Şi nu sunt nici veşnic disponibili, dar sunt acolo atunci când trebuie. Un fel de borduri de care să mă ţin din când în când, fără a avea certitudinea că nu se găseşte niciun bivol să-mi ocupe spaţiul şi să îmi murdărească bordurile de pete de ulei.

Îmi placi pentru parfumul de flori pe care mi-l oferi ocazional şi pe neaşteptate. Te îndrăgesc pentru cerul tău care nu e niciodată la fel şi pentru toate ideile pe care le pui în capetele oamenilor care te pozează, te desenează, te vizitează, te trag în piept şi te sughit. Pentru imaginile complexe din fiecare lăcaş, oricât de obscur. Da, mi-eşti drag, îmi eşti.

Nu eşti al meu. Ştiu, nu eşti; la fel cum nici eu nu sunt a ta, deşi furăm zilnic câte puţin unul din celălalt. Eu te fac mai frumos şi mai colorat, nu mă faci mai puternică şi mai chibzuită, deşi n-ai mai folosi cuvântul ăsta.

Îmi eşti drag, dar îţi promit că nu voi rămâne aici mereu şi îţi voi permite ca, atunci când te hotărăşti, să te autodistrugi, aşa cum ştiu că aştepţi mocnit să faci.

Cu drag,

Un Eu.

Mulţumiri pentru imagine lui Bast

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: