Astăzi sunt ca un basset.

basset_hound4

Ştiu că după titlu nu se pune punct. Dar astăzi am voie să pun punct unde vreau eu, pentru că astăzi sunt un basset. Astăzi sunt pitică şi serioasă, cu moaca ridată fără să îi pot face ceva. Astăzi aş putea să simt miros de veveriţă de la doi kilometri depărtare şi aş putea să alerg cu încetinitorul după vulpea pe care o vânează altcineva. Aş găsi-o numai pentru că aş vrea şi pentru că, oricât de repede ar fugi ea, mirosul ei nu va fugi suficient de repede pentru a-l putea pierde. 

Astăzi am urechi lungi care îmi trag capul în jos. Am urechi pe care nu le pot ciuli pentru a auzi mai bine, dar care m-ar ajuta să mă răcoresc… dacă mi-ar fi cald. Dar nu îmi e cald, aşa că îmi folosesc urechile să îmi învelesc sufletul şi să îl protejez de gerul care nu ştie că astăzi sunt basset.

Astăzi am ochii lăsaţi sub greutăţile plantate de Moş Ene. Nu văd mai puţin bine. Mioapă sunt oricum. Doar că astăzi îmi este lene să îmi ţin ochii larg deschişi şi vreau ca toată lumea să ştie acest lucru.

Astăzi am picioarele scurte. La un metru şi o speranţă, cât am cu totul, nici nu aş putea avea picioare prea lungi. Dar azi le am mai scurte decât de obicei, pentru că nu vor să păşească prea departe unul de celălalt. Aşa că ziua de azi se va scurge în paşi mici şi deşi, iar în urma mea voi lăsa amprente simpatice pe care cineva şi le-ar putea tatua pe piept, să-mi arate cât îi sunt de dragă.

Astăzi voi da din coadă dacă întâlnesc pe cineva simpatic. Şi voi da din coadă şi dacă primesc ceva bun. De altfel, umblu numai cu coada-n sus. O folosesc pe post de antenă de comunicare: le comunic tuturor că-s mândră şi de urechile pleşuve, şi de ochii lăsaţi, şi de picioarele cam scurte (măcar atunci când cad nu cad de sus), şi de blana multicoloră, şi de moacele caraghioase pe care le fac încercând să fiu serioasă, şi de fălcile care-mi fâlfâie când alerg. Noroc că nu alerg prea des.

Mâine nu ştiu ce voi fi. Voi fi altceva. Cu puţin noroc, voi fi din nou cuvântul cu „F”.

Data: 17+1 februarie (am promis că voi publica articole doar în zile fără soţ). 

Sursa foto: bassethound-online.nl

Advertisements

1 Comment (+add yours?)

  1. Radu
    Feb 19, 2015 @ 17:05:08

    “măcar atunci când cad nu cad de sus”, amuzant e ca asta e adevarul ! Frumoasa descriere !

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: