Şi? Cum e acolo sus?

Mă întreb din când în când: şi, cum e acolo sus? Mă întreb pe mine şi nu pentru că aş avea personalitate multiplă sau pentru că aş fi nebună, ci pentru că într-adevăr mă înţeleg bine cu mine şi îmi place să verific din când în când ce mai fac.

Chiar adineaori am ameţit stând întinsă. Nu este normal şi, de altfel, cred că nici nu a fost adevărat. A fost doar un sentiment, un gând, nu o senzaţie reală.

Şi ca să înţelegi şi tu care eu vorbeşte cu cine, am să îţi povestesc. Capul meu pare a fi, uneori (mai ales atunci când aud voci) o entitate total separată, dar este eu din toate punctele de vedere: este lipit de corp, are aceeaşi vârstă şi acelaşi nume, aceleaşi amintiri şi reacţionează la fel la aceiaşi stimuli, ba apare chiar şi în poza din cartea de identitate!

Al doilea eu este ceva mai introvertit, captiv cumva în cutia toracică, deşi ar putea să se elibereze oricând. Al doilea eu este cel spre care arată mâna mea când mă prezint sau când întreb pseudo-indignată „Cine, eu?!”. Mâna dreaptă, când capul spune „Eu!”, se îndreaptă automat către stern şi, deci, către al doilea eu. Pân’ la urmă e clar: sunt tot eu.

Şi aşa cum am mai zis şi alte dăţi, singură nu mă plictisesc niciodată, căci am tot felul de subiecte de dezbătut cu mine şi cele mai bune glume tot eu le înţeleg. Şi asta pot să-ţi explic: când văd ceva, când îmi amintesc ceva sau când îmi vine, pur şi simplu, o glumă haioasă în minte, întregul eu ştie despre ce este vorba şi de ce este amuzant, aşa că simţul humoristic este stimulat imediat, fără a mai pierde vremea să scriu sau să rostesc ceea ce e amuzant. În acelaşi timp, dacă aş încerca să fac pe altcineva să se amuze, ar dura până aş găsi forma corectă, până aş transmite mesajul, până l-ar decoda şi până mesajul decodat ar ajunge la simţul humoristic al acelui cineva şi l-ar stimula ca să provoace râsul.

Este atât de mult de lucru încât, în acest timp, eu mă duc până pe Soare, îl pup, plec pe Saturn, îl mângâi după ureche şi mă întorc, iar procesul de amuzare a celeilalte persoane tot nu s-a finalizat.

Dar în acum am ameţit fără să ameţesc şi, pentru că nimeni nu înţelege mai bine decât mine că nu-i normal, dar pentru că nu e adevărat e totul în regulă, a trebuit sa mă întreb: şi? Care-i treaba acolo sus?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: