Ce vezi când te plimbi cu bicicleta?

Ce vezi când te plimbi cu bicicleta? Vezi totul! Tot oraşul, cu toate bunele, dar şi cu relele lui. Oraşul ăsta, micul Paris, este un paris trist, căzut în dizgraţie, un oraş gri.

Mergi la serviciu cu bicicleta, că zici să faci un bine şi ţie, şi mediului, şi naivilor care se îngrămădesc ca sardinile în metrouri. Dar nu apuci să te bucuri de tinereţea şi de bicicleta ta pe care o iubeşti ca pe un copil adoptat, că o persoană cu trei cefe îţi taie calea cu minunatul său autovehicul cu 4 roţi.

Da, am o problemă cu majoritatea oamenilor care se folosesc de patru roţi pentru a ajunge la diferite destinaţii. Motivul? Au impresia că mămica lor le-a luat şosea şi nu este aşa: şoseaua este a tuturor, trebuie să o împarţi cu ceilalţi, să mergi pe banda ta şi să nu parchezi pe benzile altora de mers, fie ele piste de biciclişti sau trotuare.

Totuşi, ca să ne descreţim frunţile, să ne gândim la lucrurile frumoase pe care le vezi mergând pe bicicletă: un tătic care pedalează şi poartă un marsupiu cu un pui de om adormit, o bătrânică primind zambile de la un plod, câini (ei sunt frumoşi oricum, oricare, oricând, trebuie doar să te opreşti să îi mângâi atunci când te latră), copaci înfloriţi (mai ales că e primăvară).

Din când în când, zăreşti în treacăt un graffiti frumos (nu este vandalism decât dacă este făcut pe o clădire cu importanţă istorică) şi îţi dă de gândit jumătate de drum, căci poate tu l-ai fi făcut altfel dacă ai fi ştiut să dai şi cu “şpreiul”. Vezi şi mărunţişuri frumoase: oameni care se îmbrăţişează, oameni care se ţin de mână, oameni frumoşi zâmbind sau râzând cu toată inima (oamenii care râd sunt întotdeauna frumoşi – da, chiar şi atunci când au dantura stricată).

Treci aşa, pedalând, printre oameni de tot felul şi, brusc, îţi dai seama: aici nu este deloc gri. Oraşul, dacă îl priveşti cu nasul pe sus, da, este cenuşiu şi apăsător, dar oamenii nu sunt şi vorba aceea: omul sfinţeşte locul. Oamenii sunt multicolori, după sufletul şi viaţa lor. 

În plus, ai putea şi tu să adaugi un strop de culoare: cu ţinuta ta, cu zâmbetul tău, cu o sămânţă de înţelepciune, cu bicicleta ta frumos pictată manual.

Aşa este viaţa văzută de pe bicicletă, cu bune şi cu rele. Totuşi, la sfârşitul zilei, dacă ai destulă minte, te bucuri că ai putut merge pe bicicletă, că eşti sănătos şi poţi depăşi micile mizerii pe care le întâmpini pe drumul tău, real sau alegoric. 

Orkestra-bicicleta-Bikezone

Sursa foto: bikezone.ro  

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: