Biciclind în sus şi-n jos

Biciclind în sus şi-n jos, ai timp pentru orice: să meditezi, să te gândeşti la noi moduri de a enerva şoferii care se cred mai importanţi că au 4 roţi şi una proastă, de rezervă, în locul a două roţi, să creezi meniul pentru diseară, să te gândeşti la ce vei purta diseară la concert, să născoceşti idei originale pentru cadoul prietenei a cărei zi de naştere este vineri, să porţi discuţii telefonice interminabile cu mama sau bunica (dar ar trebui să ai handsfree).

Şi când zic „ în sus şi-n jos”, mă refer la toate plimbările pe care le faci cu bicicleta: drumul până la serviciu, de la serviciu la facultate, de la facultate acasă ori înapoi la serviciu, la piaţă, în parc, la gară pentru a lua pachetul de la părinţi (provincialii ştiu ce vorbesc) şi aşa mai departe. Bicicleta este un prieten bun: nu te lasă la greu, nu i se termină benzina. 

Nu poţi merge pe bicicletă dacă ţi-e frică sau dacă nu îţi place – am înţeles asta atunci când am învăţat vara trecută să pedalez. Dar, după ce poţi să mergi singură cu pletele în vânt, să râzi fără teama că ai să pici la primul dâmb sau la prima frână, să te uiţi după câini care aleargă de nebuni prin parcuri, ei… după aceea nu te mai poţi lăsa!

Încet, încet, înveţi şi să îţi „doftoriceşti” bicicleta, apoi vrei să îi schimbi diferite piese, ca să meargă mai bine, mai mult timp, mai repede, mai uşor, mai cu licurici, mai cu flori, şi păpădii, şi curcubee, şi norişori în formă de pui de dinozaur! Cert este că vei vrea să îi schimbi măcar manşoanele, apoi pedalele, că trebuie să se asorteze.

Mai târziu, vei schimba camerele şi cauciucurile, că se tocesc, se fac „naşpa”. Şi te gândeşti în tot timpul acesta la bunică-tu, care umbla măcar o dată pe săptămână la bicicleta cu care mergea la pescuit şi, totuşi, nu se murdărea niciodată de ulei şi, cu siguranţă, nu în halul în care te mânjeşti tu din cap până-n picioare. Ce să faci? Aşa sunt artiştii… murdăribili şi neîndemânatici.

Mda, şi acum ÎMI TREBUIE o bicicletă de-asta… de fetiţe, cum s-ar zice: o bicicletă cu coşuleţ în faţă şi cu un cadru potrivit pentru domnişoara în care vrând, nevrând, trebuie să mă transform. Da. Şi probabil nu aş rezista şi aş vopsi-o în fel şi chip, aşa încât să îmi semene şi să ştie toată lumea că aia e bicicleta lu’ Flo! 

Orkestra-bicicleta-BikeZone

Sursa foto: bikezone.ro 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: