Am avut un gând…

Mă trezesc în miezul nopții cu un gând nedeslușit: trebuie să scriu ceva! Aveam ceva de spus lumii ăsteia cenușii, lumii ăsteia cufundate în întuneric! Era o discuție despre cum nu se moare, ci se plutește… “we all float down here”…

Nu, nu pornise de acolo, era altceva. Avea ceva să spun și parcă mă sugrumă gândul acela nerostit. Mă sugrumă gândul pierdut înainte de a apuca să îl desenez nu tocmai caligrafic pe prima hârtie care mi-a picat la îndemână. S-o fi supărat? Dar el știa că urma să îl aștern într-o fază ulterioară pe un suport mai frumos, cu un scris mai frumos, iar apoi… mai târziu… să ți-l spun și ție și să prindă, în felul acesta… să prindă viață.

Ar fi fost fluturele meu dacă nu s-ar fi speriat că nu îl zugrăvesc cu chipul lui frumos. Ar fi arătat ca un fluture și ar fi zburat din gând în gând, din minte în minte, din floare în floare, până când ar fi obosit și s-ar fi transformat într-un alt gând mai mare, deși nu neapărat matur.

Da, așa ar fi făcut. Dar el e doar un gând nocturn care s-a speriat de lumina ochilor mei și s-a ascuns înapoi în ungherele minții mele anapoda. Nu am de ales decât să îl las să își facă iarași curaj să mă caute. Iar atunci… atunci am să îl întâmpin cu ochii închiși. Și voi avea propriul fluture de noapte, ce-și va regăsi ecoul bătăilor de aripi în zvâcnirea pleoapelor mele grele.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: