Șosete emoționale

Relațiile interumane sunt ca o pereche de șosete. Nu, nu ca o pereche de șosete pentru occidentali, ci ca o pereche de șosete pentru români. Mă refer la relațiile disfuncționale mai ales.

E simplu: într-o relație, este nevoie de doi oameni. Amândoi trebuie purtați în același timp, la fel ca o pereche de șosete de către un om fără dezavantaje fizice. Nu poți purta șosete pe rând, așa cum nici oamenii nu pot fi într-o relație pe rând. Dacă te grăbești, poți purta o șosetă dintr-o pereche și o șosetă din altă pereche, dar ele vor ști mereu că nu sunt, împreună, o pereche și la fel vei ști și tu.

Șosetele mele roz din bumbac cu dunguliță și mai roz s-au rărit. Dar îmi erau dragi, așa că le-am mai purtat. Chiar dacă mi-am luat și altele, verzi, albe, negre, bleumarin, preferatele mele au rămas întotdeauna cele roz. Poate pentru că erau de la sora mea sau poate pentru că mi se potriveau absolut perfect pe picior, poate pentru că bumbacul acela era chiar bun sau poate pentru că aveau înălțimea potrivită, șosetele mele roz îmi erau dragi.

De la o vreme, începuseră să se rărească: asemeni oricărui lucru făcut de om, și șosetele au un final. Nu le-am schimbat și nu le-am aruncat. Așteptam un imbold.

Și imboldul veni: o găurică mică în călcâiul drept. Am iertat-o. Era mică și era un pic mai sus, de o puteam acoperi cu pantalonul. Aveam nevoie de un al doilea imbold.

Și al doilea imbold veni: prima găurică s-a mărit, mi se vedea alunița de pe călcâi. În plus, șoseta stângă avea acum propria ei găurică. Ei… cum să le mai port așa? Dar pentru că șosetele sunt ca niște relații… mai tragi de ele puțin. Și, dacă ți-s dragi, le mai porți de două-trei ori prin casă.

Și-au pierdut și culoarea, nu-ți mai acoperă decât vârfurile picioarelor, nu se mai mulează perfect de prea mult timp. Gata, aruncă-le.

Relațiile sunt exact așa. Spre norocul meu, de data aceasta chiar a fost vorba doar despre o pereche de șosete și nici măcar nu au ajuns chiar atât de rău. Dar sufletele și relațiile sunt de la fel de multe feluri (unele din bumbac, altele sintetice), se împut și se spală cu câte o sărbătoare sau un gest frumos, le oferi unui străin sau cuiva pe care îl știi de destul de mult timp, îți sunt dragi, dar ai mai multe din alte feluri și, până la urmă, o șosetă tot va avea o găurică…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: