Timp pierdut pe care nu îl vom căuta…

O voce nerostită, dar scrisă, mi-a spus că ar trebui să scriu despre timp pierdut. Totuşi, timpul pierdut nu este văzut cu aceiaşi ochi.

Un ochi l-ar putea vedea ca timp pe care nu l-a avut niciodată, un ochi l-ar putea vedea ca timp investit, un alt ochi, de-al altcuiva, l-ar putea vedea ca timp furat. Unii dau timp cu împrumut şi se aşteaptă să îl primească înapoi, la un moment dat. Unii ochi privesc timpul cum trece, fără a se mai întreba dacă e piedut, dacă e fugărit, dacă e alungat ori dacă e dorit. 

Timpul… se joacă cu noi aşa cum un copil se joacă în nisip: îl strânge în pumnul său şi îl lasă să se scurgă grăunte cu grăunte, să îi alunece printre cutele mâinii lui mici… cutele mâinii lui care va creşte, care va fi mai puternică şi mai aspră, cu oasele mai evidente, cu cartilajele încercate de vreme, care data viitoare va prinde mai mult nisip în pumnul său mai puţin mic, mai puţin parfumat, cu o cu totul altă epidermă, deşi aceeaşi compoziţie biologică.

De ce am vrea să îl căutăm pe cel pierdut? Dacă este într-adevăr pierdut, aşa va rămâne. Poţi să îl cauţi sub canapea, poţi să îl cauţi sub fiecare frunză din parc, poţi să îl cauţi în privirile străinilor, poţi să îl cauţi în buzunarele pantalonilor pe care i-ai purtat astă vară, poţi să dai anunţ la ziar sau să împrăştii statusuri în reţelele sociale… timpul, dacă este pierdut, pierdut va rămâne.

Gândind la timp trecut, la timp pierdut, un alt timp, „acum”-ul, trece şi el, se pierde şi el. Se pierde la fel ca oricare dintre cristalele acelea de nisip ce se scurg din pumnul strâns al unui copil al universului.

Tot  ce îmi doresc este ca tu, oricine ai fi tu, să nu crezi vreodată că ţi-ai pierdut timpul cu mine. Dacă nu îţi este util în niciun fel, investeşte-l în altceva. În altcineva. În orice îţi face plăcere şi te învie puţin, în orice te bucură, în orice poate sculpta ceva în tine – în mintea şi… sau sau spiritul tău.

Nu îţi pierde timpul cu mine!…

 

Dincolo de tot… îmi place să cred că timpul nu este niciodată cu adevărat pierdut. Nu este pierdut dacă în timp ce el trece ai un sentiment oarecare. Nu este pierdut dacă, în timp ce timpul trece, ai pe cineva pe care să ţii de mână – uneori este mai important să ai asupra cui să îţi reverşi afecţiunea decât să o primeşti. Nu este timp pierdut dacă, în timp ce timpul trece, auzi câţiva timpi dintr-o melodie care îţi unge sufletul.

Timpul pierdut este pierdut doar dacă îl laşi să se piardă. 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: