Hăh!

Pe mine chiar m-a amuzat, aşa că voi împărtăşi. Atotputernicul şi atotştiutorul feisbuc mi-a afişat dinaintea celor patru ochi imaginea aceasta.

1379394_227707447397191_1492568453_n

Nu obişnuiesc să mă ţin de prostii de acest gen, dar am zis că trebuie să fie un exerciţiu amuzant. În plus, imaginea era pe o pagină căreia i-am dat „Like” (mare brânză!), deci merită să fac pe vizitatorul ideal şi să îi urmez îndemnul  – rău n-are ce să facă.

Mă întind şi iau de pe noptieră două dintre cărţile cele mai la îndemână. Pentru că a zis „cea mai apropiată carte”, am ales-o pe cea de deasupra. Teoretic, aceea ar fi fost cea mai accesibilă.

Deschid. Pagina 45. Hmf! Ca să vezi! Este şi început de capitol aici! Prima frază: „Arthur coborî din maşină şi sună scurt, de două ori.” Zic: nu, n-are cum să fie asta! Bine, bine – ştiu că-s întârziată şi oamenii care vor să mă vadă la ochi (toţi cei patru) sună de mai multe ori din această cauză, dar ce treabă are viaţa mea amoroasă cu soneria, cu Arthur şi cu maşina?  NU. Următoarea carte!

Desfac copertele. Prima pagină. Dedicaţie: „Pentru fata cu cel mai frumos zâmbet”. Mă ruşinez puţin, cum fac de fiecare dată. Zâmbesc şi caut pagina 45. Prima frază: „Oricum, puteam să mizez pe orice că-i va face rivalei sânge rău cu nemiluita.” Da, bine, sunt răutăcioasă. Bineînţeles că dacă aş considera la un moment dat că există o „rivală” i-aş face sânge rău – nu sunt un om rău, dar fac multe lucruri rele, sperând că karma nu este o femeie atât de uşoară pe cât se spune… Totuşi, parcă nu mă mulţumeşte nici interpretarea asta. Până la urmă… cea mai apropiată carte ar trebui să fie cea pe care tocmai am început-o, numai că ea este în geantă. Mă avânturez cu braţele făcute aripi de avion şi cu mult curaj către coridor, cu pisica împleticindu-se în picioarele mele şi cu picioarele mele împleticindu-se în pisică şi coada ei – draga de ea! – deschid geanta, zvârl în lături toate prostiile colecţionate în geantă, găsesc cartea.

Zâmbesc complice copertelor. Caut nerăbdătoare pagina 45. Deschid cu ochii mari… pe pagina 45 este doar o imagine cu un om care stă la un birou, iar în faţa lui se îmbulzesc nişte tâmpiţi. Ce caută desenul ăsta aici? Colecţia asta nu trebuia să aibă desene în ea! Cartea cealaltă ar fi avut nevoie de poze şi măscărici! Morala? Nu! Pagina 46! „Se auzi din nou un murmur, dar vorbitorul continuă, făcând cu mâna un gest prin care cerea să se facă linişte”. Nu mai înţeleg nimic… 

Poate nu citesc cărţile care trebuie? 

Advertisements

3 Comments (+add yours?)

  1. Crisego
    Oct 26, 2013 @ 22:37:02

    La mine, la pagina 45, primul rand spune cam asa: “Le asiguram saltea, patura, perna, lenjerie de pat,” – (Eugen Istodor – Vietasii de pe Rahova, pe care tocmai am terminat-o de citit)

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: