Pseudofilosofie

Avem de învăţat de la orice ne înconjoară, aşa cum spune poetul: învaţă de la pietre să taci, învaţă de la râuri că eşti trecător şi aşa mai departe… 

Dacă spargi nuci, ai putea să înveţi că între fraţi nu există discriminare. Într-o nucă sunt patru mieji – patru frăţiori viteji. În unele nuci, sunt cu toţii albi, în unele nuci, sunt cu toţii negri, iar în unele sunt cu toţii mici şi sfrijiţi, ca nişte somalezi. Totuşi, în unele nuci familiile nu sunt omogene, dar miezul alb şi miezul negricios nu se vor înjunghia, ci vor împărţi răbdători viermele celorlalţi doi mieji.  

Dacă priveşti în sus, la nori, ai putea să înveţi că, uneori, eşti invizibil din cauza soarelui, însă alteori tu vei fi primul în vizor. Uneori, oamenii aşteaptă să îi protejezi cu umbra ta, alteori, se roagă să nu mai plângi şi să aibă parte de o rază de soare – oamenii nu vor fi niciodată mulţumiţi.

Dacă te plimbi în parc, pune-te în clorofila unei flori: mai pitică ori mai mare, mai colorată ori mai pală, după cum ţi se pare că te-ai potrivi. Întotdeauna va exista un fotograf care să vrea să facă o poză focalizată pe chipul tău, întotdeauna va exista un melc ce se ascunde î-n-c-e-t-i-ş-o-r… î-n-c-e-t-i-ş-o-r… de privirile hapsâne ale unei ciori, întotdeauna va exista un câine slobod care va face pipi pe frunzele tale mlădioase. Va trebui să înveţi să nu pui la inimă nimic din toate acestea, ci să ştii doar să te bucuri de soarele care te hrăneşte şi te vitalizează, să asculţi glasul păsăricilor ce trec pe lângă tine şi să continui să creşti cât de mult reuşeşti.

Dacă ai fi câine… ai înţelege cu uşurinţă că nu toată lumea te iubeşte şi că nu poţi face nimic în această privinţă. Poţi fi deştept, mic sau mare, jucăuş, dresat sau nu, de rasă sau nu… întotdeauna va exista cineva alergic la câini, cineva care se teme de orice animale care ştiu să latre şi cineva care este, pur şi simplu, rău şi nu te suportă din principiu.

Dacă ai fi cuptor cu microunde, ai şti că indiferent câte se întâmplă cu tine, prin câte pungi de popcorn ai trece şi câte suflete arătând ca nişte farfurii cu resturi de lasagna ai încălzi, la un moment dat te epuizezi. Cei din afară nu văd decât învelişul tău cu butoane şi farfuria care se învârte şi cred că te înţeleg şi te folosesc ca atare, iar tu vei înţelege că uneori eşti doar un cuptor cu microunde, necesar pentru dezgheţat sau pentru încălzit, iar cei din jur se vor folosi de tine pentru asta, dar şi pentru a-şi aşeza pe tine facturile şi cheile de la maşină.

 

Dacă vrei să înveţi, ai de unde. Este atât de simplu. 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: