Ocheade adiacente…

Din când în când e bine să te mai uiţi şi în sus. Ai putea vedea lucruri minunate, dar ai putea călca în rahat.

Tata mereu îmi spunea să nu mă uit la picioare când merg pe stradă. Avea dreptate, dacă te uiţi în larg, vezi mai multe figuri, mai multe puncte de reper şi ai şi loc să construieşti aspiraţii. Ai şi timp să vezi pericolele dinainte, poţi vedea bălţile înainte să îţi afunzi pantofii proaspăt lustruiţi în ele, poţi vedea oameni pe care ai vrea să îi eviţi din timp, poţi vedea viitoare ameninţări de ocolit sau oportunităţi mai avantajoase pe alte căi. 

Pisica mea este o bandită şi îmi sabotează acest articol prin poziţionarea dumneaei pe pieptul meu, la exact mijlocul distanţei dintre ochi şi monitor. Totuşi, îi voi învinge orgoliul pisicesc şi voi tasta din memorie, sperând să nu nimeresc prea multe taste greşite.

Ziceam că este mai bine să priveşti înainte sau cât mai sus. Cât mai sus este cerul… iar cerul este cel mai frumos lucru pe care un om îl poate observa, dat fiind faptul că cerul este întotdeaun diferit. Nu arată exact la fel nici cu cerul de acum două minute, nici cu cerul de acum cinci ore, nici cu cerul de acum şapte ani. Cerul este întotdeaun altfel şi aici îi stă frumuseţea. Aşadar, priveşte-l cât de des apuci!

Priveşte cerul, căci o parte din spiritul tău încă vrea să se întoarcă acolo, în una dintre nuanţele acelea jucăuşe. Uite, este un nor în formă de bebeluş! Uite, este un alt nor în formă de boboc de raţă! Şi unul în formă de rachetă în momentul lansării! Şi unul în formă de cap de lup! Spiritul tău… are şi el o formă sau o urmă de culoare acolo sus… cerul te va ajuta întotdeauna să te regăseşti.

În plus, dacă te uiţi la picioare, te vei simţi cam ca un câine şi vei avea toate şansele să fii şi tratat ca unul. Câinii sunt frumoşi şi deştepţi, nu vei găsi contraargumete la mine. Totuşi, nimeni nu vrea să fie tratat ca un câine, pentru că întotdeauna câinii sunt subestimaţi, oricât de mult i-am iubi. Nu-i aşa, Enzo? Da, aşa este, ştiu.

Dincolo de toate acestea, din când în când, e bine să te mai uiţi şi mai în sus… ai putea surprinde doi nori sărutându-se sau poate ai preveni un bombardament cu găinaţ. Ai putea zări, doar pentru o clipă, un suflet decolând de pe o stea sau ai putea vedea cum se formează una. Ai putea să îţi saluţi în gând ori printr-un gest timid cu mâna… să îţi saluţi acea persoană dragă la care îţi place să te gândeşti că te-ar veghea de sus. Ai putea surprinde îmbrăţişarea tandră şi timidă a crengilor din arţarii Cişmigiului sau ce copaci or fi aceia… ştii despre care vorbesc. Fiecare copac din Cişmigiu merită o vizită în acest parc atât de străbătut de mii de tălpi şi atât de frumos şi atât de schimbător şi atât de… mergi şi vizitează-l şi spune-mi cum „atât de…” este!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: