Karma doesn’t suck

Spunem adesea că destinul este o porcărie, că karma (din nou, nu îmi voi cere scuze pentru cacofonie) este o târfă, că oricine altcineva şi orice altceva este de vină pentru tot ce ni se întâmplă rău. De altfel, nu am „da vina” pe nimeni pentru faptele bune care ni se întâmplă.

Dar nu despre asta voiam să scriu, deşi are, cumva, într-o sinapsă îndepărtată, o legătură. Voiam să scriu despre prieteni. Cum este lesne de înţeles, sunt o parte foarte importantă din viaţa mea, chiar dacă nu reuşesc mereu să le arăt şi lor acest lucru sau nu pe cât ar merita sau pe cât ar avea nevoie. 

Îmi place să cred că oamenii ar putea fi cu toţii prieteni, dacă ar vrea cu toţii acest lucru. Tocmai de aceea, nu trebuie să ne căutăm prietenii… pentru că nu îi vom găsi. Pe prieteni îi întâlnim pur şi simplu, atunci când sorţile, emoţiile şi vibraţiile ne aduc împreună. Dacă vibrăm împreună, precum corzile aceleiaşi chitări, ne zâmbim cu toată inima, ne strângem mâinile şi începem o prietenie.

Asta este ca şi cum te-ai apuca să faci un fel de mâncare sofisticat. Deşi platoul va arăta ca o joacă de copii, necesită multă inginerie, uneori multe compromisuri, presupune o creştere alăturată şi tot aşa…

Ne apropiem de oameni pentru că ne place cum vibrează la un moment dat. De fapt, nu ne place de ei, ne place de cum ne vedem prin ei.

Încep, totuşi să nu ne mai placă, nici de ei, nici de noi prin ei, atunci când vedem nereguli pe care nu le putem depăşi. Uneori, este vorba despre detaliile intime din viaţa celuilalt, deşi adesea tocmai genul acesta de lucruri ne apropie. Alteori şi cel mai adesea, este vorba despre principii de viaţă.

Este vorba, de exemplu, despre faptul că ascultă manele. Recunosc fără ruşine că am prieteni care le ascultă şi se bucură pe ele, dar întotdeauna ajungem la un compromis, când este necesar să ascultăm muzică împreună: muzică populară, muzică ţigănească sau muzică de pe vremea când eram plozi ( Andre, Candy, Sexxy, Blondy, As XX, Genius, T-Shirt, 3SE, Animal X etc). Este muzică de voie bună, nu ai ce să-i faci!

Un alt exemplu de criteriu (dintre ale mele, desigur) pentru a alege persoanele pe care le revăd este poziţia vis-a-vis de animale. Prostia asta de scandal muşamalizant cu câinii comunitari a împărţit toată populaţia în două tabere: cei care vor să omoare tot şi cei care vor să păstreze tot. Există, desigur, o a treia tabără – cea căreia nu îi pasă de nimic şi care, prin urmare, nu merită vreo urmă de atenţie. Pe mine, din păcate, m-a făcut să îmi schimb părerea despre mulţi oameni.

Felul în care miros oamenii are, din nou, un mare efect asupra mea şi cred că nu numai: dacă mirosul personal nu e în regulă, creierul meu respinge persoana aceea din prima. Este motivul pentru care urăsc boschetarii şi pipiţele care scapă pe ele câte o sticlă de parfum când ies din casă.

 

Iar lista poate continua… Însă un lucru este cert: karma nu are nicio treabă cu felul în care ne alegem prietenii sau cu mirosul lor. 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: