Trece timpul…

Trece timpul pe lângă mine de parcă aş fi a lui,

iar noaptea vine de parcă ar fi a mea.

Motanii se ceartă sub umbra balconului,

împiedicându-se în pânze de catifea.

Şoapte se lasă purtate de vânt

prin gând, privire şi cuvânt,

iar stelele nu mai veghează,

s-au săturat de-acest pământ.

Nici îngerii nu cântă,

acum doar mormăie-n gând.

Numai ţigăncile mai trec râzând

de timp, de mine, de cuvânt,

de motani, de stele şi de îngerii

ce mormăie-n gând. 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: